Oare ne bucuram de viata?
Iata o intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem fiecare dintre noi, macar o data pe zi.
E o vorba: "traieste cu grija, viata n-are "roata de rezerva." " si poate tocmai de aceea, subiectul propus de catre unul dintre colegii de breasla, nu trebuie omis.
De cate ori ne punem aceasta intrebare? Ce raspunsuri avem ? Ne raspundem cu adevarat la aceasta intrebare sau pur si simplu aruncam niste raspunsuri, incercand sa ne eschivam din dorinta de a ascunde adevarata noastra esenta ?
Trebuie sa recunosc ca este un subiect care merita tratat cu atentie, si nu doar superficial. ( si aici ma refer din punctul meu de vedere )
Dar oare ce intelege fiecare dintre noi prin sintagma "a se bucura de viata" ?
Unul poate intelege masini de lux si vacante exotice; altul, droguri; celalalt doar sex; altul si nu cel din urma, poate intelege prin " a se bucura de viata", o simpla plimbare pe o carare de munte si o strangere de mana, si lista poate continua .....
In ceea ce ma priveste, " a ma bucura de viata" inseamna a-mi trai viata cat se poate de frumos alaturi de persoana iubita, de flori, cer si ale mele mici hobby-uri :)
O fi bine, o fi rau habar nu am ... pentru mine e bine, foarte bine .... si in fond si la urma urmei e viata mea si nimeni nu poate lua decizii in numele meu, corect? Poate doar sa imi ofere un sfat :)
Prin urmare daca eu ma simt bine traindu-mi viata asa, atunci nu imi ramane decat sa va intreb pe voi :
Va traiti viata ? Ce inseamna pentru voi sa va traiti viata cu adevarat?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
la momentul asta pentru mine cel mia mult conteaza la "a trai" cunoasterea de sine. Eu nu stiu inca cine sunt, ce pot, ma descopar incetul cu incetul. Restul sunt la fel de importante poate, dar conexe... pentru ca o casa, o familie iubiroare, un sox excelent puteam sa nu am..... dar pe mine cu siguranta tot trebuia sa ma descopar...
RăspundețiȘtergereasa ca as spune ca la data de azi, a imi trai viata cu adevarat inseamna ca ma cunoaste, a da la o parte draperiile pe care mi le-au pus altii pe ste ochi spunandu-mi cum sunt, cine sunt si de ce sunt, cum ar fi trebuit sa fiu si cum ar trebui sa fiu in continuare . Doar eu. In mijlocul acestui vartej este si iubirea, care se intampla sa se rasfranga peste ce e in jur, si sa aduca si familia, si sotul, si florile, muntii, muzica... dar cunoasterea de sine ..... ramane pe piedestal...
viata nu este un proces de descoperire, ci mai degraba unul de creatie. tu nu te descoperi pe tine insuti, ci te creezi. cauta deci sa nu te descoperi "cine esti" ci mai degraba sa-ti dai seama "cine vrei tu sa fii". viata nu are nici un scop in afara de cel pe care i-l dai tu.
RăspundețiȘtergere@soare: pentru mine , acum, descoperirea este importanta. creatia are loc si ea vrand nevrand, dar pentru mine nu e un scop in sine.
RăspundețiȘtergeresi, cum ziceam, prefer sa fac ce simt eu, nu ce imi spun altii ca e bine pentru mine :). Fiecare isi stie pentru el cel mai bine binele. Poate la tu te cunosti suficient si ai destul de multa incredere in tine incat sa consideri ca etapa asta e nenecesara, si ca ar trebui sa te concentrezi cat mai mult. Felicitari :). Eu sunt in alta barca :D