Iubirea

E atat de complex acest subiect .... ma gandesc totusi, din dorinta de a dezbate acest subiect sa nu ma regasesc cumva printre randurile citatului: "Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin".
O sa incerc sa pastrez o linie de mijloc :)
Iubirea ..... iubirea nu inseamna nevoia de celalalt, ci inseamna a-ti trai propria nevoie de iubire alaturi de persoana pe care ai ales-o!
Cand vorbesti despre iubire , cuvantul gelozie nu ar trebui sa existe.
"Gelozia este un sentiment "banal de omenesc" si de universal. Ea este prezenta in orice individ, se afla adanc intiparita in patrimoniul lui psihologic. Faca parte din categoria pulsiunilor animalice si iese la lumina in momente in care ne lipseste ceva, pe fondul invidiei.
La inceputul starii pasionale a iubirii nu exista loc pentru gelozie, ci numai pentru fuziune, care este o stare iluzorie si efemera.
Gelozia inseamna prelungirea pasiunii si nerenuntarea la dependenta initiala. Este o forma de pasiune foarte narcisica, o pasiune de sine, care pune stapanire pe tot si absoarbe intreaga energie.
Gelozia este o dovada a imaturitatii eului si a unei lipse de siguranta interioara".
De cele mai multe ori, actiunile si atitudinile noastre sunt o repetare a lucrurilor pe care le-am observat in mediul nostru familial si ni le-am insusit.
Probabil ca asa se intampla si cu gelozia, inafara faptului ca denota o nesiguranta interioara.
Cea mai mare greseala care se poate intampla in relatia dintre doi oameni ( un el si o ea ) , este aceea de a se uita pe sine, facandu-se greseala de a exista doar pentru celalalt.
Si asta se produce probabil datorita fricii de a-l pierde pe celalalt.

"Noi suntem, deci exist.
Te iubesc pentru ca am nevoie de tine.
Te iubesc pentru ca sunt iubit (a) de tine.
Ma topesc in relatie si ma confund cu ea. "

Sa nu uitam ca fericirea celuilalt sau alaturi de celalalt, se afla in stransa legatura cu iubirea pe care v-o purtati voua insiva.
Simbolismul prezentei in absenta este un element puternic in cuplu.
Prin urmare .... acest "altul" pe care il iubiti este sau nu prezent in voi, cand lipseste fizic? Il puteti face sa existe in voi, in ciuda distantei geografice si atemporale care va desparte momentan? Credeti ca va ofera o existenta unica atunci cand sunteti departe de el ( sau ea ) ?
Cred ca e important pentru fiecare dintre noi, sa fim siguri ca suntem unici si ca nu ocupam pe lista de interese a partenerului un loc secundar sau minor.
Iata si cele 3 axe care caracterizeaza negocierea intr-un cuplu:
1. negocierea care este un semn de sanatate; indica faptul ca partenerii comunica;
2. punctele nenegociabile sunt si trebuie sa fie foarte putine; ele tin de integritatea fizica, psihica, morala , afectiva si spirituala a partenerilor;
3. plaja de libertate acopera ceea ce doreste fiecare pentru sine, lucruri in legatura cu care partenerul nu are dreptul sa va judece si in care nu are dreptul sa se amestece.
Feriti-va in mod constient si categoric de fixitate, de rutina, de obisnuinta care va "niveleaza" viata de zi cu zi.
Viata cuplului se hraneste din varietate, neasteptat, surprize si neprevazut.
Momentele din prezent sunt supraincarcate de greutatea unui trecut strain de cuplul vostru.
Daca devenim constienti de asta, atunci, ca parteneri lucizi, nu ne vom reinfecta plagile interioare.
Vom fi atenti sa ramanem in spiritul iubirii, aici si acum!

PS: Fiecare clipa a cotidianului vostru in doi este o "felie" de viata, pe care o puteti infrumuseta sau distruge.
Care e intentia voastra? Ce alegeti ?

Fiti sinceri cu voi insiva, nu aruncati doar niste simple cuvinte de dragul de a comenta.