CE POTI FACE DIN DRAGOSTE?
Dragostea este sarbatoarea vietii. De la fluturi si pana la antilope, implinirea prin reproducere este produsul unor eforturi fara precedent. Fiecare individ, din orice specie, daruieste ce are mai de pret pentru a se apropia de partener. Daca ne referim la oameni, totul devine atat de complex, incat ai zice ca intreaga cultura a umanitatii este un efort global de apropiere intre femei si barbati.
Intr-adevar, dragostea te aduce in stare de orice. Hai sa trecem in revista cateva dintre atitudinile pe care le-ai putea avea in special daca ai fi indragostit. Iata una dintre ele: umilinta. Ca atitudine psiho-sociala, umilinta este un comportament submisiv (de supunere) a unui individ fata de un altul care se impune printr-o superioritate. In cazul unui om indragostit, superioritatea celui dorit consta in faptul ca nu este accesibil ? deocamdata.
Barbatii, ca orice masculi obisnuiti sa invinga, devin docili, plangareti si rabdatori in timpul perioadei de indragostit. Cele mai pretentioase persoane devin, la randul lor, indulgente cu abuzurile celui iubit, spre indignarea celor din jur care nu se afla in starea de indragostit. Pot fi identificati chiar si anumiti hormoni (mai ales la femeie ? progesterona) sau mediatori cerebrali care faciliteaza instalarea unui grad de depresie la persoana indragostita.
Un alt comportament specific starii de indragostit este revizuirea eaxiologica. Axiologia se refera la sistemul de valori al persoanei. Cand iubeste pe cineva cu mare intensitate, orice om incepe sa renunte la unele orgolii, iar alte lucruri devin mai importante ca oricand. Ceea ce este preferat de catre persoana iubita devine lege pentru persoana indragostita. Aceste schimbari sunt menite sa armonizeze cele doua comportamente, astfel incat sa se poata produce o convietuire durabila.
Este limpede ca poti face lucruri deosebite cand esti indragostit. Oare cine (sau ce) te poate opri din a face acte necugetate, pornite impotriva interesului tau? Insasi persoana iubita poate face asta. Cu alte cuvinte, daca este cineva indragostit de tine, ii poti impune un anume comportament, care sa-l pastreze intre anumite limite?
Si mai sunt atatea de zis ...... poate alta data sau poate niciodata.....
.....................................................................................................................
De ce e important să alegem ca primar răul cel mai mic.
Acum o săptămână
** Este limpede ca poti face lucruri deosebite cand esti indragostit. Oare cine (sau ce) te poate opri din a face acte necugetate, pornite impotriva interesului tau? Insasi persoana iubita poate face asta. Cu alte cuvinte, daca este cineva indragostit de tine, ii poti impune un anume comportament, care sa-l pastreze intre anumite limite? **
RăspundețiȘtergere===========
Laly, foarte interesanta intrebare. Parerea mea este ca tocmai incercarea de a induce anumite comportamente in cei din jurul nostru (si ma refer la adulti, nu la copii pe care ii educi, desi si acolo e o poveste de spus), are de cele mai multe ori efectele nedorite. Desigur, nu expun decat umila mea parere, creata pe baza experientei personale si a cartilor pe care le-am mai citit si eu la viata mea :D
1. cand esti indragostit, faci, cum spui si tu, lucruri negandite si necugetate poate. Esti sub influenta acelor "fluturi din stomac" care te fac sa iti pierzi, de multe ori, ratiunea, actionand instinctual. Si nu e neaparat un lucru rau. Poti fi mai dezinhibat, poti sa iti schimbi limitele, poti sa te redescoperi doar pentru ca, incercand sa atragi atentia, atingi limite pe care le credeai de neatins inainte. Dar ce te faci cu faptele necugetate? Ca sunt suiciduri, urmariri, telefoane de control, ganduri negre, gelozie, incalcarea intimitatii, libertatii si a spatiului personal si asa mai departe...
Cred ca toate aceste comportamente aberante, sa le zicem, sunt generate in principal de frica de a fi rejectat, de frica de a pierde. Consideram mult prea des ca nu suntem demni de dragostea celui de langa noi, si pentru ca tot ne-o repetam (constient sau nu), ajungem sa recurgem la tot soiul de tertipuri pentru a strange latul in jurul celui pe care credem ca il vom pierde, o data ce ne va vedea asa cum noi insisi ne vedem: nedemni.
Problema este ca, de multe ori, nici nu ne dam seama ca actionam impotriva intereselor noastre. Un nor ne incetoseaza, teama de a nu fi respinsi , teama de singuratate, teama de a nu fi "in rand cu lumea" nu ne lasa sa fim niste indragostiti obiectivi, pe unii dintre noi...
2. Si tu, dar si persoana iubita, puteti face greseli; puteti crede ca aveti dreptul de a va influenta comportamentul, pentru a va potrivi cu imaginea pe care v-ati creat-o in mintea voastra. Ar fi, evident, o greseala imensa sa incercam sa obligam pe cineva sa schimbe ceea ce este pentruca ca noi decidem ca NU asa e bine, ca NOI stim mai bine. Nu vom obtine decat efectul contrariu (ii cerem fidelitate , il controlam zi si noapte, si vom vedea intr-o zi ca nu vom sti cand suntem inselate etc.), sau, mai rau, o supunere din partea lui/ei, insotita de regrete, frustrari si asa mai departe. Daca vom intelege ca nimeni nu are dreptul moral sa ceara cuiva sa schimbe ceea ce este, vom fi cu totii mai fericiti. Nu avem dreptul sa pretindem decat unei singure persoane sa fie intr-un fel sau sa se comporte intr-un anumit fel: noua insine. Discutia despre educatie si sisteme punitive pentru delincventi, despre regulile impuse de societate, este complet diferita.
Desigur, poti fi impecabil in tot ceea ce spui (si il citez pe don Miguel Ruiz aici), si sa ii spui persoanei ce te deranjeaza si ce ai dori ca el sa faca. Daca persoana pe care o iubesti intelege ca nu este vorba de o nemultumire, ci de o dorinta de imbunatatire a relatiei dintre voi, va lua decizia sa incerce macar sa faca acele schimbari. Le va face fara sa faca un compromis pentru care sa te judece apoi, va fi o decizie constienta si responsabila. O decizie adulta. Si asta ar fi minunat sa se intample. Iar daca va spune nu , si va argumenta de ce, poate ar fi timpul sa ne revizuim noi pretentiile, sa intelegem ca nu avem nici un drept asupra vietii lui sau ei, si sa mergem mai departe.
Eu sunt inca uimita de cate drame se produc in vietile noastre din pricina pretentiei cuiva asupra altei persoane... fiecare se asteapta ca cei din jur sa se poarte conform sistemului lui sau ei de valori, si cum fiecare dintre noi suntem diferiti, cu idei diferite, de prea putine ori ne vom potrivi... ii vom judeca pe ceilalti pentru ca nu sunt perfecti in sistemul nostru de valori, si nu vom face decat sa hranim cu ura relatiile acestea. Cel mai tragic este cand facem asta cu cineva pe care il iubim, si asta pentru ca, de obicei, nu ne iubim pe noi insine suficient de mult... sau deloc...
in primul rand, nedeia lucruri ca gelozie, invidie, incalcarea intimitatii, libertatii si a spatiului personal nu au ce cauta in contextul iubirii. poate ceea ce spun acum nu o sa le convina multora, sau multi n-or sa fie de acord, mi se rupe am promis ca scriu, asa ca uite cum vad eu iubirea adevarata, subliniez, adevarata. e clar ca pentru multi dragostea inseamna cel mai profund sentiment, o realitate suprema, cel mai inalt adevar. totusi ai nevoie de o relatie pentru asta cu oricine ar fi ea. exista o modalitate de a fi fericit intr-o relatia si asta inseamna sa o folosesti pentru scopul pentru care a fost destinata ea nu pentru scopul pe care i le atribui tu. relatiie te cheama in mod constant sa exprimi si sa traiesti experienta a tot ce ai tu mai grandios de a oferi. numai printr-o relatie cu alti oameni, locuri si evenimente poti sa existi. vorbind de relatiile cu caracter romantic, majoritatea oamenilor intra intr-o relatiie gandindu-se mai degreaba ce sa obtina din ea, decat ce pot ei sa aduca in ea. cineva spunea ca scopul unei relatii este de a decide ce parte din tine ai vrea sa se arate decat ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi. suna romantic sa spui ca erai un nimic pana sa intalnesti o persoana anume, insa nu e asa. scopul unei relatii nu este acela de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta. asta e misterul cat si minunea, atat frustrarea cat si bucuria experientei umane. pentru multi dintre noi dragostea vina ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. unul are nevoie de un lucru, altu de alt lucru. amandoi vedeti unu in celalalt oportunitatea de a-si satisface aceste nevoi. din acest moment se cade de acord intr-un mod tacit asupra unui targ. eu iti dau ce am tu imi dai ce ai. si nimeni nu spune negociez foarte mult cu tine, ci te iubesc foarte mult, si de aici incep dezamagirile. de fapt amandoi trebuie sa cada de acord la nivel constient ca scopul relatiei nu e acela de a crea o obligatie, ci o oportunitate, o ocazie de a-ti ridica viata la un potential puternic. acum o sa spuneti, nu e normal acest lucru. daca ma inseala, nu pot ierta. acum vine partea frumoasa a dragostei neconditionata. poate sa fie un lucru normal, dar nu si natural. normal cu natural nu inseamna acelasi lucru. nimic nu este mai natural decat dragostea. daca actionezi cu iubire, vei actiona natural, daca reactionezi plin de frica, furie, gelozie e posibil sa actionezi normal, dar niciodata nu vei actiona natural. frica tine, dragostea da drumul. e simplu, daca tu iubesti o persoana anume, nu vei face nimic din ceea ce crezi ca ar putea sa o raneasca. am vazut ca exista oameni "bolnavi" din dragoste, asta pentru ca ei gandesc ca daca eu ii voi iubi pe ceilalti si eu ma vor iubi, voi fi demn de a fi iubit. reversul medaliei este ca ei simt ca nu exista nimeni care sa-i iubeasca si cei care isi manifesta dragostea pentru ei nu le este de ajuns. "bolnavii" nu te cred, pornesc un fel de campanie in a le dovedii dragostea. cand in sfarsit ajung pana la un punct unde incep sa creada ca ii iubesti incep imediat sa-si faca griji in legatura cu durata iubrii tale. asa ca pentru a nu pierde dragostea ta ei incep sa-si schimbe comportamentul lor. si practic in felul acesta doi oameni se pierd pe ei insisi intr-o relatie. inchei cu un citat frumos: iubirea da totul si nu pretinde nimic.
RăspundețiȘtergere@ soare: ca sa nu avem neintelegeri, eu nu am spus ca astfel de sentimente au de-a face cu iubirea, eu am rupt din textul autoarei bucati si le-am comentat , incercand sa explic de ce se intampla, asa cum vad eu lucrurile :)
RăspundețiȘtergerein rest, numai de bine!
Ma bucur sa vad citate din cartile dlui dr. Sunt pline de adevar si spun asta nu din subiectivismul dat de faptul ca i-am editat aceste carti. Este un om deosebit!
RăspundețiȘtergere